Leu, șobolan, chiparos, floarea soarelui, lance…
Deloc complicată și rareori înțelegătoare cu oamenii pe care îi iubesc.
Mi se pare că este mai constructiv să spun ce cred în loc să mă complac în minciuni frumoase. Cu cât iubesc mai mult las loc tot mai puțîn pentru confort. Uit uneori că limita de suportabilitate este diferită de la om la om. Când se întâmplă așa îmi dau seama că nici măcar eu nu reușesc să renunț de tot la comoditate.
Înțeleg și accept diferit.
Nu înțeleg de ce un diferit este mai bun decât alt diferit nici măcar atunci când mi se subliniază acest lucru.
Am nevoie să știu despre propria-mi diversitate. Îmi place când momentul de sensibilitate se transformă în luciditate. Sau când calculul riguros se transformă miraculos doar pentru că n-am ținut cont de variabilă “viață”.
Îmi plac oamenii care trăiesc frumos. Doar privindu-i, uneori simt că fac parte dintre ei. Nu știu dacă o fac sau nu, doar că ar fi frumos să fie așa.
Se întâmplă ocazional să confund existența cu zbaterea, așa încât cred că mă învârt pe undeva pe unde se învârt și ceilalți. Căutând și niciodată aflând pe de-a-ntregul cine sunt eu…